Definita cuvantului natură
natúră (natúri), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu natură
MADÓNĂ s.f. 1. Reprezentare plastică a Maicii Domnului. 2. Femeie cu chip angelic, blând și pur. ♦ (Ironic) Mironosiță. [< it. madonna, cf. fr. madone]. Vezi definitia »
șurlígă, șurlígi, s.f. (reg.) gaie. Vezi definitia »
INSÉCTĂ s.f. Animal nevertebrat mic din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheeană și cu dezvoltare prin metamorfoză. ♦ (la pl.) Clasă din care face parte acest animal. // (În forma insecti-, insecto-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „insectă”, „referitor la insecte”, „de insecte”. [< fr. insecte, lat. insectum]. Vezi definitia »
CẤȘLĂ, câșle, s. f. 1. (Înv.) Așezământ provizoriu (turcesc sau tătăresc). 2. Așezare de păstori unde se mulg oile sau vacile; stână. – Tc. kișla. Vezi definitia »
POSÁDĂ s.f. (În țările de limbă spaniolă) Han. [< sp. posada]. Vezi definitia »