Persoane care au murit in aceeasi imprejurare,fara sa se poata stabili daca una a supravietuit celeilalte,ele fiind socotite ca au murit deodata. Vezi definitia »

INGRATITÚDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo) Vezi definitia »

prepúne (prepún, prepús), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se folosește azi cu sensul 3. – Der. prepus, s. n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor),adj. (suspicios). Cf. pune. Vezi definitia »

provine din englezescul cool si in limbajul tinerilor inseamna ceva k-lumea,marfa Vezi definitia »

a-i da pleoapele în gene expr. a ațipi, a adormi. Vezi definitia »