FOCÁR s.n. 1. Punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc. 5. Focar de infecție = centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursă de căldură, după fr. foyer]. Vezi definitia »

ELECTROCÁR s. n. cărucior autopropulsat electric, folosit pentru transportul de materiale. (< engl. electrocar) Vezi definitia »

MĂSELÁR, măselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Măselariță. 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. -ar. Vezi definitia »

MONOCARPELÁR, -Ă adj. (despre flori) cu gineceul dintr-o singură carpelă. (< fr. monocarpellaire) Vezi definitia »

pisar, pisari s. m. (intl.) polițist din serviciul judiciar. Vezi definitia »