șalgíu, șalgíi, s.m. (înv.) persoană care se ocupa de repararea și spălarea șalurilor. Vezi definitia »

EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios]. Vezi definitia »

EPÍU s. n. dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape curgătoare către larg, pentru a micșora lățimea acesteia sau a facilita depunerile aluvionare. (< fr. épi) Vezi definitia »

PRIVILÉGIU s. n. 1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. 2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora. (< fr. privilège, lat. privilegium) Vezi definitia »

FUSÁRIU, s. m. v. fusar. Vezi definitia »