BAUXÍTĂ (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Rocă sedimentară alcătuită din hidroxizi de aluminiu (40-80 la sută) și subordonat hidroxizi de fier, de culoare roșie, brună sau cenușie-verzuie. În reg. cu climă tropicală și subtropicală formează depozite stratiforme, lenticulare sau sub formă de pungi, reprezentînd: a) produs rezidual de alterare lateritică a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitării anorganice a unor coloizi aluminoși în bazine de sedimentare; c) produs rezidual format în urma dizolvării calcarelor aluminoase de către apele subterane. B. reprezintă principala sursă pentru obținerea aluminiului. Vezi definitia »

LÓLOTĂ, lolote, s. f. (Reg.) Zgomot confuz de glasuri; gălăgie. – Et. nec. Vezi definitia »

SALANGÁNĂ s.f. Gen de păsărele răspândite în Asia și Oceania, care își fac cuibul din frunze și fire de păr lipite cu salivă, cunoscute sub denumirea de „cuiburi de rândunele”. [< fr. salangane < salamga – cuv. filipinez]. Vezi definitia »

STIPÉLĂ s. f. mic apendice membranos sau foliaceu, în perechi, la baza frunzelor; stipul. (< fr. stipelle) Vezi definitia »

MIRMECOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) cu semințe răspândite de furnici. (< fr. myrmécochore) Vezi definitia »