PLANEITÁTE, planeități, s. f. (Tehn.) Proprietate a unor suprafețe de a fi plane, netede; netezime. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. planéité. Vezi definitia »

BRIOFÍTE s.f.pl. Încrengătură de plante cu corpul diferențiat în tulpini și frunze, al căror prototip este mușchiul; (la sg.) plantă din această încrengătură. [Sg. briofită, pron. bri-o-. / < fr. bryophytes, cf. gr. bryon – mușchi, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ABÁTE vb. III. 1. tr., refl., intr. A (se) îndepărta de la o direcție, normă, linie de conduită etc. 2. tr. A doborî. 3. refl. A se năpusti, a cădea. [Cf. fr. abatire, it. abbattere]. Vezi definitia »

DEMNITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi demn; prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Post, funcție, situație sau grad mare în stat, într-o mare organizație etc. [Cf. lat. dignitas, fr. dignité, după demn]. Vezi definitia »

BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Din blajin + suf. -(ă)tate. Vezi definitia »