tălmăcí (-césc, -ít), vb. – 1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (înv., interpret); tălmăcitor, s. m. (interpret); tălmăcitură, s. f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s. m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137). Vezi definitia »

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. Vezi definitia »

1. Bici – substantiv neutru 2. A biciui – verb Vezi definitia »

pietricí, pietricésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre zăpada care se topește) a se face zgrunțuroasă; a se întări, a se solidifica. 2. (despre șosele, străzi, curți) a pietrui. Vezi definitia »

pârci², pârci, s.m. 1. (înv. și pop.) țap de prăsilă; berbec de prăsilă. 2. (pop.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada de împerechere; sudoare de țap, pârceală, pârcit, pârcitură, pârcioc, pârciță. 3. (reg.) hormonii sexuali la om. 4. (reg.) tânăr desfrânat, ușuratic. 5. (reg.) om de statură mică, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici. Vezi definitia »