CĂLÚȘ, călușuri, s. n. 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn. 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau în cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; călușar (1), călușel (4). – Cal + suf. -uș. Vezi definitia »

ULEIÁȘ, uleiașe, s. n. Diminutiv al lui ulei¹. Vezi definitia »

FOTOFÍNIȘ, fotofinișuri, s. n. Aparat care înregistrează automat ordinea sosirii concurenților într-o probă sportivă. – Din fr., engl. photo-finish. Vezi definitia »

secetáș, -ă, s.m. și f. (reg.) persoană însetată. Vezi definitia »

PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape. 2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. – Prund + suf. -iș. Vezi definitia »