Definita cuvantului nițel
nițél (nițícă), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › *ținel, cu metateză (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nițel
IZABÉL adj. inv., s. n. (de) culoarea cafelei cu lapte, galben murdar. ◊ (despre animale) cu corpul acoperit uniform de păr galben; șarg. (< fr. isabelle) Vezi definitia »
RÁȘEL s.n. Mașină de tricotat, având două sisteme de ace cu limbă. ◊ Tricot rașel = tricot din urzeală cu legături caracteristice obținut la această mașină. [< germ. Raschel(maschine)]. Vezi definitia »
BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el. Vezi definitia »
BLASTOCÉL s.n. (Biol.) Cavitatea centrală a blastulei. [< fr. blastocèle]. Vezi definitia »
VULTURÉL, vulturei, s. m. Vulturaș. – Vultur + suf. -el. Vezi definitia »