dichíu (dichíi), s. m. – Econom, administrator al unei mănăstiri. Gr. δίϰαιος „drept, just” (Tiktin; Candrea), sec. XVIII; cf. tc. deki (Scriban crede că rom. provine din tc.). Vezi definitia »

PFIU interj. v. pfi. Vezi definitia »

SPICILÉGIU s.n. (Liv.) Culegere de acte, de tratate etc.; culegere de maxime, de povestiri, de bucăți literare. [Pron. -giu. / < lat. spicilegium, cf. fr. spicilège]. Vezi definitia »

FRÁNCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron. -ciu, var. francium s.n. / < fr. francium]. Vezi definitia »

BARIȚIU, George (1812-1893, n. Jucu, jud. Cluj), om politic, publicist și istoric român. Acad. (1866). Concepții iluministe („Cuvîntare scolaticească”). Întemeietorul presei românești din Transilvania („Gazeta de Transilvania”, 1838; „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1838). Unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848-1849; vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj (3-5/15-17 mai 1848). Membru fondator al ASTREI și al Academiei Române. Preocupări privind istoria românilor („Părți alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani în urmă”). Contribuții la elaborarea unor teme de filozofie a culturii și filozofie a istoriei („Despre filozoful Schopenhauer”). Vezi definitia »