Definita cuvantului noian
noián (noiánuri), s. n. – 1. (Înv.) Golf. – 2. Mare, largul mării; puzderie. Origine necunoscută. Relația cu alb. ujanë „ocean”, din uf „apă” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, II, 726; Pușcariu, Dacor., III, 387; Pușcariu, Lr., 265; Rosetti, II, 120) nu pare probabilă (cf. Tiktin), deoarece, dacă ambele cuvinte provin din aceeași sursă, rom. nu ar conserva terminația -an (› -în). După ipoteza puțin sigură a lui Densusianu, GS, III, 423, în loc de *loian ‹ sl. loj- „a curge”; după Giuglea, Dacor., X, 108, din alb. llohë „ploaie”. Legat de ceh. noŕe „abis”, după Cihac, II, 217, sau anterior indoeurop. (Lahovary 339). Sensul de „mare” ar putea fi secundar. Nuanța înv. pare să fie cea de „coastă de mare, golf”; cel modern de „larg al mării”, ar putea fi rezultatul unei interpretări echivoce, căci cuvîntul nu are circulație populară. Dacă ar fi așa, s-ar putea porni de la naie „navă”, *năian „loc pentru nave” (ca ochian „instrument pentru ochi”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu noian
SÂNNICOLEÁN, -Ă, sânnicoléni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în orașul Sânnicolau Mare (din județul Timiș). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din orașul Sânnicolau Mare. (din /Sânnicolau/ Mare (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »
PELAGIÁN, -Ă adj. Referitor la pelagianism. // s.m. și f. Adept al pelagianismului. [Pron. -gi-an. / < fr. pélagien]. Vezi definitia »
BATAAN, pen. în V ins. Luzon (Filipine). În V G. Manila. Aici, în timpul celui de-al doilea război mondial, au avut loc lupte sîngeroase duse de japonezii în retragere, sub comanda generalului Yamashita (ian. – mai 1945), în fața înaintării Aliaților. Vezi definitia »
SUSEÁN, -Ă, suseni, -e, s. m. și f. (Reg.) Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut. ♦ (Ist.) Locuitor al Țării de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche împărțire administrativă). – Sus + suf. -ean. Vezi definitia »
ȘNAPÁN s.m. Pungaș, hoțoman, potlogar; om de nimic. [< fr. chenapan, cf. germ. Schnapphahn]. Vezi definitia »