Definita cuvantului nojiță
nojíță (nojíțe), s. f. – 1. Șiret pentru legat opincile. – 2. (Mold.) Capsă, gaură la opinci. – Mr. nujiță, megl. nujoață, najoața. Bg., sb., cr. nožica (Cihac, II, 217; Tiktin; Pascu, II, 202); sensul primitiv din sl. este cel de dim. al lui noga „picior”, dar pare că s-a confundat cu sl., bg., sb. žica „șiret” (cf. jiță); în așa fel încît sb. nožica „picioruș” a ajuns să însemne în rom. „șiret”. – Der. noaje, s. f. (coardă, legătură; bandă), înv., probabil formație regresivă din nojiță (Iordan, Dift., 286). Oajdă, s. f. (înv. și Trans., coardă), cu der. înhojda, vb. (Trans., a lega), pare să aparțină la aceeași familie. Ngr. νουζίτσα trebuie să provină din sl. (Meyer, Neugr. St., II, 47).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nojiță
COXARTRÓZĂ s. f. reumatism cronic degenerativ al articulației coxofemurale; coxartrie. (< fr. coxarthrose) Vezi definitia »
CROAZẮ s. f. v. croazea. Vezi definitia »
SCENARÍSTICĂ s.f. Arta scrierii de scenarii. [< scenariu + -istică]. Vezi definitia »
bótă (bóte), s. f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniță. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botcă, s. f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac). Vezi definitia »
SUBSIDÉNȚĂ s.f. Mișcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoțită de încălzirea aerului. ♦ Coborâre repetată, discontinuă a fundului unei mări, unde se acumulează depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr. subsidence, lat. subsidentia – sediment]. Vezi definitia »