Definita cuvantului nor
nor (nóri), s. m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar. – Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezența lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s. f. (oaie cu lînă gri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nor
IMPORTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care importă1. (< fr. importateur) Vezi definitia »
ÎNSĂNĂTOȘITÓR, -OÁRE, însănătoșitori, -oare, adj. (Rar) Care însănătoșește. – Însănătoși + suf. -tor. Vezi definitia »
LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător. Vezi definitia »
AUTOPROPULSÓR adj., s. n. (dispozitiv) care asigură autopropulsia. (< fr. autopropulseur) Vezi definitia »
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur. Vezi definitia »