Definita cuvantului noră
nóră (nuróri), s. f. – Soția fiului. – Var. (înv.) nor. Mr. nor(ă), megl. noră. Lat. nǒrus, formă populară a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Pușcariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), cf. it. nuora, prov. noro, v. fr. nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora. Var. supraviețuiește în legături sintactice: noru-mea, noru-sa; pl. indică un paralelism cu soră. Pentru absența diftongării, cf. Rosetti, I, 60. E cuvînt de uz general (ALR, I, 260).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu noră
VÍZITĂ s. f. 1. faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ♦ carte de ~ = a) bucată de carton pe care este scris numele cuiva; b) problemă enigmistică a cărei dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc. 2. deplasare a medicului la domiciliul unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii. ♦ ~ medicală = control medical periodic care se face elevilor, soldaților, muncitorilor etc. 3. deplasare a unui colectiv la o expoziție, la un muzeu, într-o regiune etc., spre a le cunoaște. (< fr. visite) Vezi definitia »
RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 2. ~; sfâșietură, gaură (într-un material țesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere și prin ea se jucau rupturi de nori de fum. Vezi definitia »
a ști cum să(-l) iei expr. a avea tact în relația cu cineva; a ști să manipuleze pe cineva (în folos propriu). Vezi definitia »
BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Fr. barogramme (< gr.). Vezi definitia »
SPÉȚĂ s.f. Specie. [Pl. -țe. / cf. fr. espèce, lat. species]. Vezi definitia »