Definita cuvantului nouă
nóuă num. – Numărul de după opt. – Mr. noauă, nao, megl. noauă, nou. Lat. nǒvĕm (Pușcariu 1193; Candrea-Dens., 1249; REW 5968), cf. it., port. nove, prov. nou, fr. neuf, sp. nueve. – Der. nouăzeci, num. (de nouă ori zece).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nouă
RENÉTĂ s. f. instrument recurbat pentru curățirea copitelor la cai. (< fr. rénette) Vezi definitia »
garáfă (garáfe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe. Vezi definitia »
GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură. Vezi definitia »
púlcă s.f. (reg.) femeie leneșă. Vezi definitia »
METÓȘĂ s. f. (arhit.) spațiu între denticule. (< fr. métoche) Vezi definitia »