școálă (șcóli), s. f. – Instituție de învățămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. ișcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. școlar, adj. (privitor la școală); școlar, s. m. (elev); școlăriță, s. f. (elevă); școlăresc, adj. (școlar); școlărește, adv. (ca elevii); școlări, vb. (a studia, a învăța la școală); școlăret, s. n. (grup de elevi); școler(iu), s. m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »

carambă, carambe s. f. (er.) vulvă. Vezi definitia »

saloántă, saloánte, s.f. (reg.) sitar. Vezi definitia »

VREMÚȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță. Vezi definitia »

MACROGLOBULÍNĂ s. f. componentă a complexului proteinelor sferice, cu o greutate moleculară foarte mare. (< fr. macroglobuline) Vezi definitia »