zăveásă (-ése), s. f. – 1. Perdea. – 2. Covor, scoarță. – Var. zaveasă, zăveadă, zăvează, zăvastră. Sl. zavĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). Var. zăvadă, zăvat, se folosesc cu sensul de „țarc, ocol”, cf. pentru semantism perdea. – Der. zăvădar, s. n. (bîrnă de sprijin al vetrelor de la stînă). Vezi definitia »

SCIÉNTICĂ s.f. Disciplină recent apărută, al cărei obiect de studiu îl constituie știința ca fenomen social, dezvoltarea și structura acesteia, organizarea, locul și rolul ei în societate, îmbunătățirea continuă a cercetării științifice etc.; știința despre știință; scientologie. [Pron. sci-en-. / et. incertă]. Vezi definitia »

ȚÂȚÁCĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă. Vezi definitia »

TERMOBIOGRÁMĂ s. f. curbă reprezentând cantitatea de căldură degajată de un sistem viu, un individ, o populație sau o biocenoză. (< termo- + biogramă) Vezi definitia »

ORGANOFILOGENÉZĂ s. f. studiu al dezvoltării organelor din punct de vedere filogenetic. (< fr. organophylogenèse) Vezi definitia »