Definita cuvantului oară
oáră (óri), s. f. – 1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Pușcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-și veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-și veni în fire) pare să aibă la bază același cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oară
ENTEROCOLÍTĂ s.f. Inflamație a intestinului subțire și a colonului. [< fr. entérocolite]. Vezi definitia »
CRIPTOGRÁMĂ s. f. 1. document scris cu caractere secrete, cărora li se atribuie, după un cod, valori speciale, cunoscute numai de cei inițiați. ◊ (inform.) formă codificată a unei înregistrări. 2. problemă enigmistică constând în a împărți cuvintele unei fraze într-un număr exact de fragmente, care se înscriu într-o formă geometrică regulată, urmând a se afla locul unde începe succesiunea acestor fragmente și modul în care se succedă. (< fr. cryptogramme) Vezi definitia »
BUCÓLICĂ s.f. Poezie pastorală; eglogă, idilă. [Pl. -ce. / < lat. bucolica, cf. fr. bucolique, gr. boukolikos – pastoral]. Vezi definitia »
ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. – Din fr. astronef (după navă). Vezi definitia »
ADENOZÍNĂ s. f. nucleozidă dintr-o moleculă de adenină și o pentoză. (< fr. adénosine) Vezi definitia »