Definita cuvantului obicei
obicéi (obicéiuri), s. n. – 1. Uz, practică, stil. – 2. (Înv.) Tradiție, obiceiul pămîntului. – 3. (Înv.) Privilegiu. – 4. (Înv.) Contribuție, impozit. – Var. ob(l)icer(iu). Sl. obyčaj, din učiti „a învăța”, cf. ucenic, năuc (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 219), cf. bg., sb., cr., slov. običaj. Var., rare, arată o încrucișare cu oblici (Tiktin). – Der. obiceinic, adj. (înv., uzual, de stil); obicină, s. f. (înv., obicei), din sl. obyčinu „obișnuit”, sec. XVII; obicinui (azi redus la obișnui), vb. (a se deprinde, a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic, adj. (înv., obișnuit, uzual); obicinuință (var. modernă obișnuință), s. f. (obicei, uz, uzanță; familiaritate); obicinuit (var. obișnuit), adj. (uzual); obicinit, adj. (înv., obișnuit); neobișnuit, adj. (insolit); desobișnui, vb. (a se dezvăța).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obicei
DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici, verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus). – Et. nec. Vezi definitia »
retevei, reteveie s. n. (pop.) penis. Vezi definitia »
ANDREI, unul dintre cei 12 apostoli, fratele lui Petru. A predicat „Evanghelia” în Pont, Tracia, Scythia, inclusiv Scythia Minor (Dobrogea). A fost răstignit pe o cruce în formă de X (Crucea Sf. A.) la Patras. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește la 30 nov. Vezi definitia »
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. Vezi definitia »
sterejéi s.m. pl. (reg.) paie din acoperișul caselor (la care iese fumul în pod) îmbibate cu zgură de funingine. Vezi definitia »