Definita cuvantului obiect
obiéct (obiécte), s. n. – Lucru. Lat. obiectum (sec. XIX). – Der. (din fr.) obiecta, vb.; obiectiv, s. n.; obiectiva, vb.; obiectivitate, s. f.; obiecți(un)e, s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obiect
SUSPÉCT, -Ă adj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus]. Vezi definitia »
SUBPREFÉCT s. m. (în trecut) funcționar care administra o plasă sau un județ ca ajutor al prefectului. (după fr. sous-préfet) Vezi definitia »
INDISTÍNCT, -Ă adj. (Rar) Care nu se poate distinge bine; neclar. [Cf. fr. indistinct, lat. indistinctus]. Vezi definitia »
strict (-tă), adj. – Riguros, Fr. strict. – Der. strictețe, s. f. (rigurozitate). Vezi definitia »
ANTEPROIÉCT s. n. proiect sumar conținând elementele esențiale, caracteristice ale unei lucrări. (după fr. avant-projet) Vezi definitia »