Definita cuvantului obîrșie
obîrșíe (-íi), s. f. – 1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obîrșie
FANGOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu nămoluri naturale; peloidoterapie. [< fr. fangothérapie]. Vezi definitia »
GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea unor suprafețe terestre foarte accidentale, prin fotograme luate cu fototeodolitul. (< fr. géophotogrammétrie) Vezi definitia »
FENOLSTEROIDURÍE s. f. prezența fenolsteroizilor în urină. (< fr. phénolstéroïdurie) Vezi definitia »
CONFIGURÁȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio) Vezi definitia »
CONGÉSTIE s. f. aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, de natură inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio) Vezi definitia »