Definita cuvantului oblon
oblón (obloáne), s. n. – 1. Obiect de lemn, metal etc. care apără o ușă sau o fereastră. – 2. Încuietoare metalică. – 3. (Arg.) Ochi. – 4. (Înv.) Ușiță, portiță. Origine îndoielnică. Pare să rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku „arc, oblînc”, cf. oblînc, cu blană „scîndură”; cf. bg. oblon „apărătoare de fereastră”, care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibilă. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a închide).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oblon
DONJÓN, donjoane, s. n. Turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval. – Din fr. donjon. Vezi definitia »
PARHOMEÓN s.n. Aliterație. (< gr. parhomoion) Vezi definitia »
SAPON- elem. „săpun”. (< fr. sapon-, cf. lat. sapo, -nis) Vezi definitia »
MEGACOLÓN s. n. dilatare a colonului3. (< fr. mégacôlon) Vezi definitia »
PTERANODÓN s.m. Reptilă zburătoare fosilă cu aripi enorme și lipsită de dinți, având înapoia capului o creastă foarte lungă. [< fr. ptéranodon, cf. gr. pteron – aripă, an – fără, odous – dinte]. Vezi definitia »