Definita cuvantului obor
obór (oboáre), s. n. – 1. Țarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s. n. (plumb de plasă) din rus. obora.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obor
procátor (procátori), s. m. – (Trans.) Avocat. – Var. procatăr. Mag. prókátor (Tiktin). Vezi definitia »
ALUNGĂTÓR, -OÁRE, alungători, -oare, adj. (Rar) Care alungă. – Din alunga + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător. Vezi definitia »
rămâitór, rămâitoáre, adj. (înv.) care dăinuie; durabil, statornic. Vezi definitia »
ADAPTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o adaptare. ◊ specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora. (< fr. adaptateur) Vezi definitia »