bírje (-ji), s. f. – Trăsură de piață, droșcă. Rus. birža „bursă (de lucru)”, loc în care stau și așteaptă cei care închiriază trăsurile, și prin urmare birjarii cu trăsurile lor (Sanzewitsch 198). S-a întrebuințat la început cu funcție adj. o sanie de birje (Alecsandri). – Der. birjar, (vizitiu, droșcar); birjeresc, adj. (de birjar; murdar, trivial); birjerie, s. f. (ocupația birjarului). Vezi definitia »

stráje (-ắji), s. f. – 1. Gardă, santinelă, străjer. – 2. Patrulă, pază. – 3. (Înv.) Avangardă. – 4. A patra parte în care se împărțea noaptea din punct de vedere al serviciului de gardă. – 5. Vamă, inspectorat. – 6. Balustradă, parapet, grilaj de protecție. Var. str(e)ajă. Mr. strajă. Sl. (bg.) straža, mag. sztrazsa. – Der. strajameșter, s. m. (plutonier de cavalerie), din mag. sztrázsaméster, sb. stražmester, traducere a germ. Wachtmeister; străjar (var. străjer), s. m. (gardă, santinelă; supraveghetor; tînăr care aparține la străjerie); strajnic, s. m. (înv., gardă, paznic), din sl. stražiniku; strajniță, s. f. (pază, turn, post de observație), din sl. (v. rus.) stražnica, înv.; străjui (var. strejui), vb. (a păzi, a veghea); străjerie, s. f. (organizație premilitară a tineretului, formată de regele Carol II în 1936-40, în parte după modelul organizației fasciste italiene); străjeresc, adj. (relativ la străjerie); străj, s. m. (înv., gardian), din sl. straži (Tiktin); storoș, s. m. (Mold., rar, gardă), din rus. storož. Vezi definitia »

cấrje (-ji), s. f. – 1. Baston de episcop. – 2. Băț cu partea superioară bifurcată pe care se sprijină infirmii. – 3. Băț, par. – 4. Cuțit de tăbăcar. – 5. La plug, regulator. – 6. Macara pentru mine. Var. cîrjă. Sl. krĭzĭ „cruce”, care provine din lat. crucem, prin intermediul v. germ. (Cihac, II, 42; Skok 63); cf. sb. krža „cîrje”. Var. este numai ortografică. – Der. cîrjoiat, adj. (curbat, arcuit); cîrjob (var. gîrjob), adj. (încovoiat), prin contaminare cu gîrbov (DAR). Din rom. provin rut. kyrža „cîrje” (Candrea, Elementele, 403), și mag. gerzsa (Edelspacher 13). Vezi definitia »

PÓLJE, polje, s. f. (Geol.) Mare depresiune închisă din regiunile carstice. – Din fr. polje. Vezi definitia »

ghíje (-ji), s. f. – 1. Pănușă de porumb. – 2. Coadă verde de nucă. – Var. ghij. Origine necunoscută. – Der. ghijură, s. f. (știulete de porumb crud); ghija, vb. (a dezghioca, a curăța de boabe); ghijos, adj. (care are multe foi). Cf. gheura. Vezi definitia »