DISPREȚUÍ vb. IV. tr. A avea dispreț pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu prețui pe cineva sau ceva. [Cf. it. disprezzare]. Vezi definitia »

ZIMȚUÍ, zimțuiésc, vb. IV. ~ ♦ Refl. (Fig.) A se încreți. Un vântișor fâlfâi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. Vezi definitia »

chinzuí, chinzuiésc, vb. IV (reg., înv.) a chinui. Vezi definitia »

schinciuí, schinciuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbușit, întretăiat; a scânci. Vezi definitia »

lăstuí, lăstuiésc, vb. IV (reg.) a păsui, a îngădui. Vezi definitia »