Definita cuvantului ocină
ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocină
cátiță, cátițe, s.f. (reg.) stânjenel. Vezi definitia »
CARẤTĂ s.f. v. caretă. Vezi definitia »
triacă s. f. sg. jocul „alba-neagra” practicat în mod ilegal în zonele citadine aglomerate. Vezi definitia »
ANIZOCITÓZĂ s.f. (Biol.) Inegalitate în dimensiunea globulelor roșii. [< fr. anisocytose]. Vezi definitia »
SOGDIÁNĂ s. f. limbă din familia limbilor iraniene, aparținând grupului oriental. (< fr. sogdian) Vezi definitia »