Definita cuvantului ocnă
ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocnă
ALÁLTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Alaltă (=aialaltă) + seară. Vezi definitia »
vláșiță (-țe), s. f. – Ceapă încolțită. Sb. vlasac (Candrea). Vezi definitia »
CAIÁFĂ, caiafe, s. f. Persoană fățarnică, ipocrită. ◊ Expr. A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul (purtându-l cu vorba). [Pr.: -ca-ia-] – Din n. pr. Caiafa. Vezi definitia »
a rămâne fată bătrână expr. (d. fete) a nu se căsători până la o vârstă înaintată. Vezi definitia »
ghíjură, ghíjuri, s.f. (reg.) știulete pipernicit. Vezi definitia »