Definita cuvantului odaie
odáie (odắi), s. f. – 1. Locuință, sălaș. – 2. Cazarmă, tabără. – 3. Cameră, încăpere. – 4. Fermă, gospodărie. – 5. (Trans.) Casă izolată. – Var. (Munt.) hodaie. Mr. odă, udă, udae. Tc. oda (Roesler 600; Șeineanu, II, 274; Lokotsch 1584), cf. ngr. όντᾶς, alb. odë, bg., sb. odaja. – Der. odăiță, s. f. (cămăruță; casă mai mică); odagiu, s. m. (fecior, valet; argat), din tc. odaci; odăiaș, s. m. (valet; fecior); odăiașe, s. f. (servitoare, fată în casă); odăielnic, adj. (hoinar; linge-blide); odalîc, s. n. (tîrlă cu tot ce ține de ea), din tc. odalik; odaliscă, s. f. (femeie de serviciu în haremul unui sultan; cadînă), dublet al cuvîntului anterior prin intermediul fr. odalisque; odabașă (var. odobașă), s. f. (căpitan), din tc. odobaș. – Din rom. provine mag. hodály „baci” (Candrea, Elemente, 402; Edelspacher 14).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu odaie
HIPOCLORURÍE s. f. diminuare a cantității de cloruri eliminate prin urină. (< fr. hypochlorurie) Vezi definitia »
ACETABULECTOMÍE s. f. excizie a unui acetabul (1). (< engl. acetabulectomy) Vezi definitia »
OBLÁȚIE s. f. jertfă adusă unei divinități; ofrandă. (< fr. oblation, lat. oblatio) Vezi definitia »
DANTOLOGÍE s.f. (Lit.) Studiul vieții și operei lui Dante, poet și prozator italian din sec. XIV; dantistică; dantism. [< fr. dantologie, it. dantologia]. Vezi definitia »
SUMÁȚIE, sumații, s. f. (Biol.) Adiție latentă. – Din fr. sommation (după sumă). Vezi definitia »