Definita cuvantului ofițer
ofițér (ofițéri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier și probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofițeresc, adj. (de ofițer); ofițerește, adv. (ca ofițerii); ofițerime, s. f. (corp ofițeresc); subofițer, s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
CUPRIFÉR adj. (Despre terenuri) Care conține cupru. [< fr. cuprifère, cf. lat. cuprum – aramă, ferre – a purta]. Vezi definitia »
BREWSTER [brú:stə] s. m. Unitate de măsură tolerată a constantei fotoelastice egală cu 1,01972 x 10-10 m/N. Vezi definitia »
CER2- v. cero-. Vezi definitia »
ISOMÉR, -Ă adj., s.m. v. izomer. Vezi definitia »
IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). – Din sl. jezerŭ. Vezi definitia »