Definita cuvantului ogor
ogór (ogoáre), s. n. – 1. Țarină, țelină. pîrloagă. – 2. Pămînt cultivabil, arătură. Sl., cf. bg., sb. ugar (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 71), pol. ugór, din sl. ogoreti „a arde (pădurea pentru a obține teren cultivabil)”. – Der. ogorî, vb. (a face ogor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ogor
PROZATÓR, -OÁRE s. m. f. scriitor de proză; prozaist. (< fr. prosateur) Vezi definitia »
OSCULATÓR, -OÁRE, osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din fr. osculateur. Vezi definitia »
SELFACTÓR s. n. mașină în filatura de lână, la care filarea semitortului alternează cu înfășurarea firului pe țevi. (< germ. Selfaktor, engl. selfactor) Vezi definitia »
DISTILATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care distilează. [Cf. fr. distillateur]. Vezi definitia »
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1 + văzător (după fr. prévoyant). Vezi definitia »