CONFÚZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite uneori de agitație. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziúne s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis. Vezi definitia »

PURICĂRÍE, puricării, s. f. (Rar) Mulțime mare de purici. [Var.: purecăríe s. f.] – Purice + suf. -ărie. Vezi definitia »

INTERPOZÍȚIE s. f. 1. stare a unui lucru așezat între altele. 2. (fig.) intervenție a unei autorități superioare. ♦ (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio) Vezi definitia »

CISTICORAFÍE s. f. sutură chirurgicală a canalului cistic. (< fr. cysticorrhaphie) Vezi definitia »

RECTALGÍE s. f. proctalgie. (< germ. Rektalgie) Vezi definitia »