mumbașír (mumbașíri), s. m. – Agent de poliție, comisar. – Var. bumbașir. Tc. (arab.) mübașir (Șeineanu, III, 85). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

SATÍR, satiri, s. m. Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și desfrânat. [Acc. și: sátir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus. Vezi definitia »

abitír, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît...) (numai împreună cu mai). < Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și DAR cu tc. abeter, comparativ de la abe „clar”. După Lokotsch 5, din per. ᾱbdᾱr „clar”. Vezi definitia »

MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În evul mediu, în Țară Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [Var.: bumbașír s. m.] – Din tc. mübașir. Vezi definitia »

ranjír (-ruri), s. n. – Șir de soldați în ordinea înălțimii lor. Germ. rangieren „a aranja”, prin intermediul rus. ranžir (Scriban). Vezi definitia »