Definita cuvantului op
op s. n. – Necesitate, nevoie. Lat. opus (Diez, I, 436; Pușcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). Înv., este dublet al lui op, s. n. (operă, carte), din același cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea și în formele obsă (‹ opsă, op să) și opt „e precis” ‹ opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox Rom., IX, 26-56.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu op
epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop. – Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία. Vezi definitia »
CRIPTOSCÓP s. n. vizor pentru examene radioscopice în camere luminate. (< fr. cryptoscope) Vezi definitia »
TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [Var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
CINESCÓP s. n. tub catodic pentru receptarea și redarea imaginilor în televiziune. (< fr. kinescope, germ. Kineskop, rus. kineskop) Vezi definitia »
ISOTRÓP, -Ă adj. v. izotrop. Vezi definitia »