PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din gr. polis. Vezi definitia »

INTERZÍS, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) pus sub interdicție. [< interzice]. Vezi definitia »

TORTÍCOLIS s.n. (Med.) Reumatism localizat la mușchii cefei, care face ca mișcările gâtului să devină anevoioase și dureroase. [< fr. torticolis, cf. lat. tortus – răsucit, collum – gât]. Vezi definitia »

FIDEICÓMIS s.n. Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. [Pron. -dei-. / cf. fr. fidéicommis, lat. fideicommissum < fidei – bunei-credințe, commissum – lucru încredințat]. Vezi definitia »

TARÁXIS s. n. (med.) tulburare a vederii. (< fr., gr. taraxis) Vezi definitia »