Definita cuvantului opor
opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu opor
încordătór2, încordătóri, s.m. (reg.) diavol, drac. Vezi definitia »
BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur. Vezi definitia »
REDUCTÓR, -OÁRE adj. Care reduce. // s.n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a reduce o viteză, o presiune etc. 2. (Chim.) Material cu afinitate mare pentru oxigen, folosit pentru reducerea substanțelor oxidante; reductant, reducător. [Cf. fr. réducteur]. Vezi definitia »
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. Vezi definitia »
GUDRONATOR s. n. MașinĂ� de lucru pentru gudronarea șoselelor. -Din rus. Gudronator Vezi definitia »