Definita cuvantului oraș
oráș (oráșe), s. n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s. m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s. f. (locuitoare a orașului); orășenime, s. f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s. m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oraș
MĂRITÍȘ, măritișuri, s. n. Măritat1. – Mărita + suf. -iș. Vezi definitia »
TUJLENÁȘ, tujlenași, s. m. Diminutiv al lui tujlean. Vezi definitia »
ÍDIȘ s. n. Idiom german al cărui vocabular s-a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente (ebraice, romanice, slave), vorbit de unele populații evreiești. ◊ (Adjectival, inv.) Limba idiș. – Din fr. yiddish, germ. jüdisch. Vezi definitia »
ARBORÁȘ, arborași, s. m. Diminutiv al lui arbore. Vezi definitia »
CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș. Vezi definitia »