Definita cuvantului ornic
órnic (órnice), s. n. – Ceas. Cuvînt artificial, folosit de unii scriitori mold. și impus prin etimologie populară, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic și acesta din urmă ca der. din oră cu suf. -nic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ornic
NOOLÓGIC, -Ă adj. referitor la noologie. ♦ științe če = ansamblul științelor care au ca obiect spiritul, în opoziție cu așa-zisele științe cosmologice. (< fr. noologique) Vezi definitia »
TALÁMIC, -Ă adj. Referitor la talamus, al talamusului. [< fr. thalamique]. Vezi definitia »
ANTIMEFÍTIC, -Ă adj., s. n. (substanță, remediu) împotriva miasmelor. (< fr. antiméphitique) Vezi definitia »
BIOENERGÉTIC, -Ă I. adj. referitor la bioenergetică. II. s. f. parte a fiziologiei care studiază transformările de energie în organismele vii. (< fr. bioénergétique, engl. bioenergetics) Vezi definitia »
prisnilíc s.n. (reg.) 1. titirezul fusului de tors. 2. (în forma: prisnalic) jucărie mică din lemn sau metal, cu vârf ascuțit, ce se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează, titirez. 3. (în forma: priznilic) om vioi, sprinten, iute. 4. (în forma: priznilic) numele mai multor părți ale morii. Vezi definitia »