Definita cuvantului os
os (oáse), s. n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu os
MĂHĂLÓS, -OÁSĂ, măhăloși, -oase, adj. (Reg.) Mătăhălos. – Din mă[tă]hălos. Vezi definitia »
PER ÓS loc. adv. peroral. (< lat. per os) Vezi definitia »
pupăciós, pupăcioásă, adj. (pop. și fam.) căruia îi place să (se) sărute. Vezi definitia »
OFTIGÓS, -OÁSĂ adj. v. ofticos. Vezi definitia »
ANGHELOS, dinastie de împărați bizantini (1185-1204), întemeiată de Isac II (1185-1195). În timpul ei s-a înăsprit exploatarea fiscală și s-a consolidat puterea marilor feudali. În urma răscoalei valahilor și bulgarilor (1185-1186) s-a creat statul condus de dinastia Asăneștilor, iar participanții la cea de-a patra cruciadă (1202-1204) au cucerit capitala bizantină (apr. 1204), ceea ce a marcat sfîrșitul dinastiei, precum și crearea Imperiului latin de Constantinopol. Vezi definitia »