Definita cuvantului osteni
ostení (ostenésc, ostenít), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (Vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie „oboseală”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseală”; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti „a se obosi”. Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s. f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); ostenință, s. f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu osteni
ÎNDEPLINÍ, îndeplinesc, vb. IV. Tranz. A săvârși, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârșit. – În + deplin. Vezi definitia »
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni. Vezi definitia »
CVADRIGÉMENI adj.m.pl. Tuberculi cvadrigemeni = cele patru părți ridicate ale bulbului rahidian. [Var. cuadrigemeni adj.m.pl. / cf. lat. quadrigeminus, fr. quadrijumeaux]. Vezi definitia »
BODÓNI s. n. inv. (poligr.) caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, având piciorușele subțiri și drepte. (< germ. Bodoni) Vezi definitia »
stolohăní, stolohănésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) bolovăni; a (se) face cocoloașe; a (se) usca foarte tare. 2. (refl.; despre părți ale corpului unui animal) a se întări. 3. (despre oameni; în formele: storohăni, storoni) a bate tare; a zdrobi. 4. (despre plante cerealiere sau leguminoase) a pisa. Vezi definitia »