Definita cuvantului ostoi
ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ostoi
peritói, peritói, s.m. (reg.) om slab. Vezi definitia »
a se înfunda în noroi / în mocirlă expr. 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant. Vezi definitia »
MĂSÓI, măsoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui masă2. ♦ (Reg.) Față de masă. [Var.: măsoáie s. f.] – Masă2 + suf. -oi. Vezi definitia »
frontavói, frontavói, s.m. (înv.) ofițer înaintat în grad pe front, fără școală militară. Vezi definitia »
pristoí (-oésc, -ít), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati și prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »