Definita cuvantului ostreț
ostréț (ostréțe), s. n. – 1. Par, țăruș, leaț. – 2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. – 3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu. 4. Ochi de plasă. – Var. ostreață. Sl. ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -eț, cf. bg. ostrec „tăiș, crestătură”, sb. ostrica „tăietură”, pol. ostrz „tăietură”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ostreț
ABRĂMUȚ, com. în jud. Bihor; 3.015 loc. (1991). Vezi definitia »
FALȚ s. n. 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/) Vezi definitia »
ștronț, ștronți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Vezi definitia »
PODÚȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț. Vezi definitia »
CĂȘÚȚ, cășuți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui caș. – Caș + suf. -uț. Vezi definitia »