BAIKOV, Aleksandr Aleksandrovici (1870-1946), om de știință rus. Prof. univ. la St. Petersburg. A studiat procesele metalurgice, corodarea fierului cu acid clorhidric la temperatură înaltă, dovedind existența austenitei, formarea structurilor aciculare. Contribuții în teoria prizei cimenturilor. Vezi definitia »

rîșcóv (rấșcovi), s. m. – Ciupercă comestibilă (Agaricus deliciosus, Lactarius volemus). Var. rîșcovel, roșcov(an). Sl. ryždĭ „roșcat” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 314), dar lipsește etimonul apropiat; cf. rut. rýžok (Candrea), rus. ryžik (Tiktin). – Der. roșcovan, adj. (bălai, cu ten roșcat), contaminare dintre rîșcov și roșu. Vezi definitia »

BAZEDÓV s.n. (Med.) Boală cauzată de hipersecreția tiroidei, manifestată prin bulbucarea ochilor, stare de nervozitate și palpitații; boala lui Basedow. [< Basedow – medic german]. Vezi definitia »

BARANOV, Nikolai Varfolomeevici (n. 1909), arhitect și urbanist rus. Prof. univ. la St. Petersburg. Autorul planului general de recosntrucție a St. Petersburgului (1945-1948) și a unor palate din sec. 18 și 19; construcții și ansambluri urbanistice moderne. Lucrări teoretice („Urbanismul modern”). Vezi definitia »

sămăcóv, sămăcoáve, s.n. (reg.) ciocan folosit la topitorie. Vezi definitia »