Definita cuvantului otavă
otávă (-ắvi), s. f. – 1. Fîn cosit toamna, a doua iarbă. – 2. Al doilea cosit al ierbii. Bg., sb., cr., slov., ceh., rus. otava, pol. otawa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233; Conev 68; Vasmer, II, 289). – Der. otăvi, vb. (a cosi pășunea pentru a doua oară; a reveni); otăviște, s. f. (pășune de toamnă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otavă
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli Vezi definitia »
BRACTÉOLĂ s. f. bractee mică, între bractee și floare; profilă. (< fr. bractéole) Vezi definitia »
întâlnitúră, întâlnitúri, s.f. (înv. și pop.) 1. local unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură. Vezi definitia »
HEMIELÍTRĂ s. f. aripă la insecte pe jumătate chitinoasă și pe jumătate membranoasă. (< fr. hémiélytre) Vezi definitia »
SCVÁMĂ, scvame, s. f. (Bot.) Frunzișoară modificată, tare, care protejează mugurii, receptaculul. – Din lat. squama. Vezi definitia »