Definita cuvantului otcă
ótcă (-ci), s. f. – (Olt.) Ultima țuică care iese de la distilare. – Var. otoșcă. Sl. otok, din sl. točiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otcă
țeávă (-țévi), s. f. – Tijă, tub. – Var. Bucov. țavie. Mr. țae, megl. țavă. Sl. cĕvĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 431; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Iordan, Dift., 79; Conev 61; Ivănescu, BF, VI, 102), cf. bg. cĕva, cr., slov. cĕv, pol. cewie. Vezi definitia »
-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta) Vezi definitia »
halardeală, halardeli s. f. (deț.) șmecherie. Vezi definitia »
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza) Vezi definitia »
DACTILOGRIPÓZĂ s. f. atitudine vicioasă, încovoierea degetelor. (< fr. dactylogrypose) Vezi definitia »