Definita cuvantului oțel
oțél (oțéluri), s. n. – Aliaj de fier cu carbon. Sl. ocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234; REW 183), cf. sb., cr. ocal, slov., ceh. ocel, mag. acél. – Der. oțele, s. f. pl. (cocoș la armele de foc); oțeli, vb. (a transforma fierul în oțel; a căli; refl., a trage la măsea); oțelărie, s. f. (turnătorie); oțelos, adj. (de oțel).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțel
HIDROMÉL, hidromeluri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă1. – Din fr. hydromel. Vezi definitia »
BUTUȘÉL, butușéi, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș. Vezi definitia »
MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț. – Micuț + suf. -el. Vezi definitia »
XEROGÉL s.n. Material obținut prin uscarea gelurilor. [< fr. xérogel]. Vezi definitia »
RAȘÉL, rașele, s. n. Mașină de tricotat, echipată cu două sisteme de ace cu limbă, cu ajutorul căreia se obțin tricoturi din urzeală cu legături caracteristice. – Et. nec. Vezi definitia »