Definita cuvantului oțet
oțét (oțéți), s. m. – (Înv.) Părinte al Bisericii. Sl. otiči „părinte”. Sec. XVI. – Der. otecinic, s. n. (colecție cu viețile Sfinților), din sl. otičiniku. Termen de cultură, fără circulație. Cf. ocină.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțet
chérchet, chérchete, s.n. (reg.) orăcăit (de broaște). Vezi definitia »
BURLÉT s. m. Bandă groasă din bumbac, cauciuc, hârtie gudronată cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi. (< fr. bourrelet) Vezi definitia »
ALFABÉT, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii și puncte. – Fr. alphabet (lat. lit. alphabetum). Vezi definitia »
bilét (biléte), s. n. – Bucată mică de hîrtie,răvaș; permis, act. Fr. billet, la început prin intermediul tc. bilet (sec. XVIII). Vezi definitia »
hóget, hógete, s.n. (înv.) act autentificat; adeverință. Vezi definitia »