Definita cuvantului oțet
oțét (oțéți), s. m. – (Înv.) Părinte al Bisericii. Sl. otiči „părinte”. Sec. XVI. – Der. otecinic, s. n. (colecție cu viețile Sfinților), din sl. otičiniku. Termen de cultură, fără circulație. Cf. ocină.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțet
șevalét (-te), s. n. – Suport pentru pictură. Fr. chevalet. Vezi definitia »
RẮGET, răgete, s. n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, țipăt puternic al omului. – Rage + suf. -et. Vezi definitia »
TRANCHÉT s.m. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă sau de chei. [< fr. tranchet]. Vezi definitia »
MOLÉT s. m. v. molete1. Vezi definitia »
BASÉT s.m. Specie de câine de vânătoare cu corpul lunguieț și labele scurte, cu pete roșietice sau negre, specializat în scoaterea din vizuină a vulpilor și a bursucilor. [< fr. basset]. Vezi definitia »