Definita cuvantului otrățel
otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otrățel
TĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, tăricei, -ele, adj. Tărișor. – Tare + suf. -icel. Vezi definitia »
prunél s.m. sg. (reg.) țuică de prune. Vezi definitia »
BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -el. Vezi definitia »
MÍTEL s. n. corp de literă de 14 puncte tipografice. (< germ. Mittel) Vezi definitia »
LIOGÉL s. n. gel obținut prin răcirea unui coloid liofil. (< germ. Lyogel) Vezi definitia »