Definita cuvantului otravă
otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otravă
crăiță, crăițe s. f. femeie ușuratică. Vezi definitia »
NULIGÉSTĂ, nuligeste, s. f. (Adesea adjectival) Femeie care nu a fost niciodată gravidă. – Et. nec. Vezi definitia »
CÓRLĂ, corle. s. f. Pasăre acvatică migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăiește în bălțile și iazurile cu stuf: găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus). – Et. nec. Vezi definitia »
ACURATÉȚĂ s. f. v. acuratețe. Vezi definitia »
FEÚDĂ s. f. domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității acestuia, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum) Vezi definitia »