GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peșteră]. Vezi definitia »

pentametricésc, pentametriceáscă, adj. (înv.; despre măsura unui vers) care conține pentametri, care este format din pentametri. Vezi definitia »

REPORTERICÉSC, -Ă adj. (Rar) Care ține de reportaj sau de reporter. [< reporter + -icesc]. Vezi definitia »

PLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, plugărești, adj. Privitor la plugar sau la plugărie; de plugar sau de plugărie; specific plugarului. – Plugar + suf. -esc. Vezi definitia »

MAHALAGÉSC, -EASCĂ, mahalagești, adj. Specific mahalagiului, de mahala. – Mahalagiu + suf. -esc. Vezi definitia »